Ce NU înseamnă obezitatea la copii

De vorbă cu nutriționistul: Ce NU înseamnă obezitatea la copii? Interviu cu Mihaela Acasandrei, nutriționist-dietetician

Obezitatea nu este (doar) o boală a mâncatului mult și prost, ci a unei relații nesănătoase cu mâncarea, propriul sine și mediul obezogen.

„Instalarea obezității la vârsta copilăriei este un factor de risc major pentru apariția afecțiunilor cardiometabolice la vârsta de adult și crește șansele ca excesul de greutate să persiste în adolescență și în perioada adultă. Fiind un organism în creștere, vorbim de daune iremediabile până într-un punct asupra sistemului cardiovascular, respirator, osteoarticular etc. dacă nu se iau măsuri timpurii pentru echilibrarea ponderală. Identificarea momentului pentru o astfel de intervenție este dificilă pentru părinți deoarece decizia trebuie să treacă prin filtrele proprii [Cum s-a ajuns până aici?, Eu am greșit? Când am pierdut controlul?], iar mai apoi depinde și de voința copilului. Copil care nu trebuie să „fie la dietă”, care nu trebuie „să slăbească pentru că (societatea o cere, să nu mai râdă copiii de el, să poată purta anumite haine, să arate ca X și Y etc.)”, ci trebuie îndrumat să îți corecteze treptat comportamentele și atitudinile față de alimentație și imaginea corporală.” Astfel deschide dialogul Mihaela Acasandrei, nutriționist dietetician în cadrul clinicii TOPKINETO.

Obezitatea la copii este o problemă de sănătate publică delicată în momentul de față la nivel global, iar România nu face excepție la acest capitol. Cum este privit fenomenul de către părinți și unde pot aceștia interveni?

Deseori aud de la părinți:

„- Cum să nu crească în greutate copilul dacă mănâncă doar dulciuri și/sau bea doar sucuri și/sau nu vrea să facă sport, stă doar în fața calculatorului.”

În primul rând, comportamentele sănătoase se inițiază cât mai precoce și se corectează de la primele derapaje, nu atunci când tot universul copilului e în spatele unui monitor, în care gravitează alimente de tip junk-food, comfort-food și cel puțin 21 de reclame la alimente nesănătoase pe zi, fără a mai vorbi de PROPAGANDA din supermaketuri, la chioșcurile din jurul școlilor și de la orice pas în afara casei.. să fii convins că nu este niciodată în siguranță copilul tău, în ciuda eforturilor de a-l proteja.

Apoi, trebuie să fim atenți la exemplul personal/parental. Dacă părintele nu ia micul dejun el însuși sau odată cu copilul, dacă el nu are timp să facă activitate fizică individual sau cu copilul, dacă el nu mănâncă leguma X, fructul Z, produsul lactat Y pentru că nu îi place din N motive și își exprimă dezgustul în fața copilului astfel încât el va reține că acele alimente sunt rele, fără a le trece prin filtrul personal, dacă părintele se odihnește în fața ecranelor și eventual adoarme târziu tot acolo, atunci îi va transmite acestuia că astfel arată NORMALITATEA. Orice copil își dorește să fie precum părinții lor atunci când va crește mare. De ce să aștepte?

Libertatea copilului nu înseamnă că poate face ORICE dorește acesta, când dorește, doar pentru că vrea el. Libertatea înseamnă să aibă opțiuni, dar și datoria de a alege responsabil, atât cât se poate în funcție de vârstă. Astfel copilul trebuie îndrumat de către părinte/aparținător, trebuie informat cu privire la alternativele pe care le are, posibilele consecințe ale acțiunilor sale sau a lipsei lor, dar nu într-un mod dojenitor. Chiar dacă subiectul face referire la nutriție, acest algoritm decizional trebuie aplicat în general în viață.

Cum percep copiii povara kilogramelor în plus și care sunt factorii cheie în instalarea supraponderii și obezității?

Aud fecvent de la copii că ei continuă să mănânce dulciuri, snacks-uri și să consume băuturi răcoritoare, în absența senzației de foame și a plăcerii chiar, doar pentru că „așa îmi cere creierul/organismul”, deși în final se obține doar culpabilizare, izolare, tristețe și alte emoții negative pe care nu am crede că există la vârste așa fragede. În acest caz, în locul restricțiilor, trebuie încurajați și ajutați să își înțeleagă propriile semnale transmise de corp și creier. Nutriția nu este despre mâncare, rețete. E despre nevoia fiziologică de alimente, deseori confundată cu dorința de a mânca sau frica de a simți, iar copiii simt TOT. Simt presiunea socială de a arăta așa cum revistele dictează, presiunea din partea părinților și a propriilor țeluri de a fi perfecți, de a învăța perfect, de a fi premianți, niște învingători. Dar cu ce preț?


Plus că dulciurile, sedentarismul, sucurile etc. doar par singurii vinovați. Un fel de „nu vedem pădurea din cauza copacilor”. La origine sunt numeroși alți factori care au condus la momentul 0 al prezentării la cabinet.

Ce NU este obezitatea la copii? NU este responsabilitatea lor că o au și nici să o trateze!
Un ultim sfat pentru părinții preocupați de acest aspect al sănătății copiilor?
Un mesaj foarte important pentru părinți este următorul: intervenția în vederea scăderii ponderale la copiii cu supragreutate nu este despre a-i învinovăți, a-i judeca pe aceștia sau despre autoblamare, ci urmărește să ofere soluții personalizate pentru întreaga familie și în funcție de disponibilitatea copilului, pas cu pas.