Obezitatea la copii: interzicerea unor alimente nu este suficientă aprilie 24, 2017

Un subiect critic în ziua de azi este obezitatea la vârsta copilăriei. În România la ora actuală 1 din 4 copii au supragreutate, iar previziunile nu sunt deloc optimiste și măsurile de prevenție adoptate până în prezent sunt insuficiente.

E naiv să spui că alimentația, sedentarismul sau stresul sunt principalii factori care conduc la obezitate, în special la copii.

Ce este însă adevărat și în același timp revoltător, deoarece nu se iau suficiente măsuri în acest sens, este faptul că acești factori de risc sunt modificabili.

Dar înainte de toate trebuie recunoscuți, acceptați de către părinte și ulterior să se acționeze asupra obiceiurilor și comportamentelor obezogene, înainte de a se instala complicațiile cardio-metabolice, o adevărată dramă la o vârstă așa fragedă.

De ce nu am spus că genetica ar fi de vină? Deoarece marea majoritate a cazurilor de obezitate sunt rezultatul interacțiunilor dintre factorii genetici și mediu. Și desigur, determinismul genetic al obezității nu reprezintă o sentință definitivă la supragreutate. Trebuie să ai mai multă grijă, dar soluții mereu există.

Pare greu de crezut în cazul unui copil care „nu are loc de muncă, nu are familie de întreținut, nu are facturi de plătit sau responsabilități, trebuie doar să învețe bine la școală,” să sufere de stres. Însă stresul există la orice vârstă. Factorii de stres sunt: fizici, din mediu, dar cei care ne interesează cel mai mult la copii sunt cei psiho-emoționali (atmosfera tensionată în familie, interdicțiile temporare sau totale cu privire la unele alimente fără a se utiliza justificări pe înțelesul copiilor, reproșuri cu privire la modul de alimentare, la imaginea corporală din partea părinților, fără rea intenție desigur, presiunile care vin odată cu responsabilitățile școlare și extracurriculare) și sociali (presiunea socilă de a arăta într-un anumit fel, modelele de sănătate și imagine corporală nerealiste la copii, obiceiurile alimentare inadecvate preluate din colectivități în ciuda educației nutriționale de acasă).

Lista ar putea continua. De aceea intervenția nutrițională și comportamentală este cu atât mai complexă, iar o simplă listă de alimente permise și interzise sau alte restricții dietetice nu reprezintă opțiunile ideale. Și nimic nu este mai tragic decât un copil „la dietă”.

Nu poate fi ignorat nici valul de hipertensiune arterială, diabetul zaharat tip 2, colesterolul crescut și alte modificări ale lipidelor din sânge, sindromul metabolic, steatoza hepatică sau ficatul gras non-alcoolic care sunt tot mai prezente la vârsta copilăriei.

Consumul de dulciuri concentrate din comerț, excesul de carbohidrați care provin din pizza, hamburgeri și alte produse asemenea, grăsimile în cantități mari care oferă și gustul acela irezistibil, excesul de sare, deoarece nici un producător nu va ajusta adaosul de sare dacă consumatorul este un copil de 12 ani, excesul de produse tip mezel și brânzeturi hiperprocesate, brânza topită de exemplu, cașcavalul de calitate inferioară care se utilizează în alimentele junk-food și care apoi sunt solicitate și acasă pentru că sunt plăcute la gust și sunt acceptate cu ușurință de toți membrii familiei.
Acum adaugă și statul prelungit pe scaun la școală, la teme, când se joacă pe calculator, somnul insuficient (temele sunt multe, iar un copil trebuie să se și joace) și obții din păcate rețeta către o greutate cu risc pentru sănătate.

Copiii nu sunt adulți în miniatură, însă vremurile în care trăim insistă să îi transforme. Copiii sunt tot mai implicați în problemele oamenilor mari, împrumută obiceiurile lor și mai presus de toate, împărtășesc și bolile specifice vârstei adulte.

Așa că, dragi părinți, aveți grijă de sănătatea copiilor și păstrați-le inocența!

Mihaela Acasandrei, Nutriționist Dietetician